De ce ne merge rau?
De felul meu sunt imun la prostia romaneasca. Am obosit sa mai amendez ciucametii pentru ca mi-am dat seama ca sunt atat de multi incat mai bine vorbesc despre cei cu neuronii sanatosi pentru ca ii poti numara pe degete si chiar poti sa ii tii minte.
M-a apelat o zuza pe messenger adineauri, spunandu-mi ca a vazut blogul meu si ca are nevoie de ajutorul meu. Cum aici nu am lasat inca un contact, intrebarea fireasca a fost: “ce blog?”
- pe blogul tau, te faci ca nu stii?
-cu ce te pot ajuta?
-am nevoie de mai multe informatii despre proiectul Arctic.
La master am avut o mizerie de proiect de facut, o campanie de comunicare pe baza unui brief. Asa ca am luat in joaca tema impreuna cu cateva colege am decis rapid repartizarea aberatiilor didactice cerute de profi. Cum tema trebuia predata rapid, am deschis un blog pe care l-am tinut sub parola “macara” si in care a scris fiecare in aceeasi noapte, in timp real in acelasi loc, partea lui de proiect ( la vremea aia nu exista google docs). Asadar proiectul a fost facut super usor, toate fetilii au stiut sa manuiasca un editor text, iar eu in joaca am imaginat si cateva idei in photoshop. Toate bune si frumoase, am predat tema, am luat nota…si dupa o vreme imi vine ideea geniala sa scot parola de la blog, ba chiar sa imi las acolo si adresa de mail gandind ca poate va ajuta pe cineva.
discutia cu zuza continua:
- am vazut ca nu ai postat decat primele doua capitole. am nevoie de capitolul 3
- ai nevoie sa faci un copy paste adica?
- a nuuu…iti dai seama ca toata lumea stie de proiectul tau. il luam de pe referate.ro dar nu am suficient credit.
- si vrei sa il iei gratis de la mine…. mie ce imi iese la afacerea asta?
- pai sunt si eu o studenta…
Eu uitasem url-ul…asa ca m-am cautat si eu pe google, am dat click si surpriza, capitolul 3 era si el publicat, doar ca studenta nu stia sa navigheze in blog in articolele mai vechi, la pagina 2. So, i-am dat linkul, am pus-o sa promita ca imi va comunica nota si la final am facut-o blonda. Ea s-a ofuscat evident si mi-a zis ca nu imi multumeste pentru ca sunt rautacios. Replica asta s-a concretizat in limitarea accesului la blog, cu aceeasi parola, iar saraca a protestat ca nu a apucat sa copieze. I-am urat succes si spor la lucru, sa puna mana sa creeze si sa lase “inspiratiile” de pe net, m-a balacarit ca am un kkt de proiect si ca ma simt atat de plin de mine pt el. The end.
Concluzie:
Hai sa facem treaba la misto, sa luam de la altii, ca daca ei au facut ceva si au avut succes nu are sens sa ne mai batem si noi capul. Hai sa nu ne mai pierdem timpul cercetand, intelegand ce avem de facut. Pana la urma tot ceea ce facem este de fatada pentru pacalirea autoritatii care ne-a constrans sa facem treaba. Acum e un prof plictisit (care nu mai are imaginatie sa mai schimbe temele de ani buni), la job e un sef idiot care nu intelege ca eu trebuie sa inot, sa stam pe youtube, hi5, pitipoanca si mess si cand ne plictisim sa iesim la o tigare. Dar daca se intampla sa ii placa cuiva ce am gasit gata facut la altii, iar ei nu stiu asta, tot meritul e al nostru. Hai Romania!
