O vorba maiastra pe care nu am cum s-o contrazic acum e ca picioarele put pentru ca ies din cur. Am ajuns acasa dupa o abureala de 2 zile prin niste munti pe care i-am vazut asa cum vezi gleznele unei tipe iesind de sub fusta si intuiesti ca are picioarele superbe. Si uite asa se inchide bucla si ajung iar la picioare dar nu vreau sa ma gandesc cum ii si miros, prefer sa intuiesc doar cum arata.
asa…am omorat o musca, acum gafai… tu-i mama ei, ce ma bazaia! Deci cum ziceam am plecat 6 voinici la drum, sa facem intr-o zi un traseu de 14 ore cu bataie spre 16 in Fagaras, cu gandul ca plecam cu noaptea pe urechi s-o ardem pe tura tot in sus, pe dunga rosie pana ne ies ochii din cap, iar la refugiul Caltun 3 coboara la Capra la chitari cu toti montaniazii (a se citi “participantii la Montaniada”) iar 3 continua creasta. Aha! cum sa nu? Ba chiar aia care s-au pregatit de creasta au de gand sa continue cu Iezerul, creasta Craiului, si pe urma Bucegi cu destinatia Sinaia de unde e unul din ei. Imi faceau ochii ca in desenele animate cand vedeau aia sarpele hipnotizant. Deci wow! Respect frate!
So: dupa o noapte de tren cu nasu, in care nu prea am avut pe unde ne tupila sa inchidem simultan oachele, ajungem in Sibiu, frumos oras, pacat ca nu am vazut din el decat 4 sine de cale ferata, pt ca am sarit intr-un personal, ajungem noi fresh la 4 dimineata intr-un mic paradis singuratic si intunecat, un orasel care dormea profund, calare pe un paraias care susura a pace, asa zis-ul Turnu Rosu, si ii dam bataie pe forestier ca cei 7 pitici spre casuta unde ii asteapta fata de la pagina 5.
Hai ho Hai ho pana gasim noi o masa cu banci foarte frumos acoperita intr-un foisor, asa ca brusc toti vedem cum lemnul mesei devine foarte pufos, ca cel mai luxos si mai imbietor pat ever. Jbang izoprenele pe masa pe sub masa…si somnache 2 ore ca ne respectam, e timp, si daca suntem odihniti prindem forte noi.
Greseala nr1:
A nu se merge noaptea cu trenul fara loc atunci cand ai de urcat 14 ore a doua zi pt ca faci fix o laba din tot ce ti-ai propus. Totusi daca ai comis-o pe noaptea nedormita, nu te pune in drum ca duda sa dormi 2 ore crezand ca iti revii pentru ca mai rau te dereglezi.
E a doua oara cand fac greseala sa cred asta. Oricum, muntele vazand ca noi ne culcam, asa acoperit de nori de joasa altitudine cum era, si linistit cred ca a tras o basina si s-a scarpinat si putin la coaie de grija noastra, si s-a intors pe partea aialalta. Ne trezim, mancam ca ne respectam, si cu plumb in ochi si in picioare da-i zor ca e cale lunga. Nu facem 5 pasi ca iesim de pe forestier si ce sa vezi? Poteca ticsita de afine. Mama ma-sii ca acum e vremea lor si nu poti rata asa ceva. Daca nu bagi o burta sanatoasa, poti sa zici ca ai venit degeaba. Si se freca menta, pardon, afina la greu prin padure.
Trecem printr-un roi de muste mici si imbecile, facem poze de hai cinci cu cainele care s-a tinut dupa noi si dupa inca ceva panta in care 2 din aia 6 mergeau ceva mai repede ca manivela de la geamul de Dacie zic ca ei nu mai au antrenament si ca se intorc ca s-au hotarat sa mearga la mare. Frate! Aia care au plecat sa faca creasta? WTF? in fine, neste nasoi ce sa mai… macar nu ne mai tin pe loc si de-acum incepem sa mergem ca deh… mai e mult pana departe.
Greseala nr2
Nu pleca frate la munte sa faci 10 creste imediat dupa sesiune. Ia si tu niste slapi in picioare si baga 2-3 ture de cate-o zi pana iti reintri in forma ca altfel scoti limba la prima panta.
Si nici nu urcam noi din padure ca pe primul varfulet intram frumusel in nor. Si asta a fost tot. Mai departe nu prea mai e mare lucru de povestit. Daca ar fi sa descriu ce am vazut eu in fagaras de data asta ar fi scurt: alb. Ba nu, am vazut si negru in fata ochilor cand buna noastra prietena care e cat o ghinda si o muntomanca nemaipomenita, viseaza vaile si crestele din Fagaras si care nu e multumita de cum se merge brusc doreste sa ne adapostim la o stana cand a inceput sa tune undeva in departare. Am mers mai departe dupa ce am convins-o in juma de ora de argumentatie.
Si iata-ne pe noi, 4 mega meseriasi plouati, murati, rupti de nesomn si sictiriti de polemici montane de cacao ca suntem iesiti rau din grafic si ca tot ce ne mai dorim e sa ajungem la refugiul Scara si sa ne bagam picioarele in el de sac de dormit si implicit in restul de traseu de inca 8 ore.
Greseala nr3 - fatala
In Fagaras nu pleci pt 2 zile. E blasfemie! Iti iei concediu, conserve multe si bananai si tu pe indelete o saptamana, ca niciodata nu ai vreme excelenta si mai mult, e heirupism inutil.
Noaptea, un sfetnic bun, ne-a facut sa intelegem dupa un somn de 12 ore ca nimic nu e mai frumos decat sa stai acolo unde adora toate animalele, in vale la soare, nu pe sei si creste cu ceata de nu vezi sa te legi la sireturi si de fapt nici nu poti sa te apleci pt ca e prea vant. Plus ca timp nu mai era sa facem nimic, orice ne-am fi propus. Asa ca s-au dus toate gagicile de la Montaniada, am ratat momentul glorios, si mergem cu coada intre picioare catre prima gara care nu a fost chiar o binecuvantare. Drum lung, frumos uneori, dar un drum care aminteste picioarelor la fiecare pas ca sunt infipte in cur. Cred ca de aici si simbioza perfecta de dupa atata mers dintre picioare si cur. Noroc cu basculanta salvatoare ca ne-a hurducait pana-n gara la Porumbacu al de Jos unde am pus ciorapii la soare de i-au navalit toate mustele si am stins cate-o bere rece-binecuvantata. De-acolo…back in business, slava nasilor de pe toate trenurile cu care am fost, ura si la gara.
Si restul galeriei…
