Marius Tudose

Vorbeam azi cu colegii despre nu stiu ce film cu o actrita buna…aia…zi ma, Jesica Alba parca, in care se intampla o nenoricire care distruge toate bazele de date din lume si sistemele informatice, si puneam problema ca ce interesant ar fi sa ramana lumea fara internet si calculatoare…sa ai bani in banca si banca sa nu mai stie cati erau si numai ipoteze de-astea.  Eh concluziile la care am ajuns nu mai conteaza ci mai degraba e interesant unde s-a ajuns in zilele astea cu internautizarea. Adica e misto, imi place internetul,  e genial, e cea mai buna inventie dupa PC dar generatia care-l utilizeaza mi se pare ca e trista rau de tot. Si, da recunosc, si eu sunt din aceeasi generatie si am aceleasi metehne cu toti dar nu pot sa nu remarc cat de penibil ma comport avand atatea scule de comunicare la indemana dar macar incerc sa fiu cat pot de inteligent si sa fac lucruri in scop constructiv in loc s-o ard aiurea.

Sa fiu mai explicit,  am auzit de nu stiu cate ori in jurul meu replici ca: “ai descarcat ultimul episod LOST?” “aoleu, am uitat sa-mi culeg mazarea” “multumesc pentru vaca” “LOL” cu alte cuvinte, oamenii si-au integrat internetul in viata, si il aduc in realitate dar parca ceva nu se pupa… viata are mult mai multe chestii misto care nu ar trebui alterate de balariile de pe net. Adica, in loc sa iesi la aer sa dai o tura cu prietenii la un teren de sport, in parc sau macar la o bere sau doar sa iesi in fata blocului cum se facea pe vremuri, stai ca soarecele pe net si iti mananci timpul aiurea si capeti obiceiuri proaste: hranesti pestii din acvariul virtual, iti furi oile cu vecinul de ferma de pe facebook, dai mass-uri cu anunturi neinteresante pentru cei din lista, sau daca nu dai, te virusezi cu virusul ala cu “poze :D” si se ocupa el de lucrul asta. Nu stiu sa argumentez foarte bine dar mi se pare cam trist. Oxigenul nu ajunge prea bine la toate celulele si faci bataturi la fund.

Pe de alta parte exista un exod al obiceiurilor din viata reala catre internet. Cum ar fi: ” @cutare tocmai am mancat o farfurie cu brocoli si am tras o basina #mancarebuna-cacaresigura” la care 5 alti idioti se gasesc sa mai dea si RT.  Frate, hai sa facem share la tot, sa stie toata lumea absolut tot ce facem, unde suntem, ce vedem in momentul asta, cine mai e pe langa noi…ne taguim, ne “placem” orice aberatie …ca doar e la indemana. Apesi un like. Iar e trist. Ce-ti mai ramane doar al tau, cand mai ai timp sa si traiesti daca tu bloguiesti orice idee, twitteresti orice, sharuiesti fiecare secunda? Si in plus cu ce te alegi din asta? Monetizezi ceva din toata activitatea asta? Iti construiesti un brand personal sau macar faci la final vreun exit care sa-ti aduca niste beneficii? Inveti ceva anume, de specializezi in ceva?

Majoritatea nu. Unii da. M-a amuzat asta cu ferma lui… Isi vinde timpul pierdut pe net si toate ratarile de pana acum de a avea o viata reala din cauza grijii pentru o aplicatie facuta de niste ingeniosi care s-au umplut de bani. E ca si cand ai iesi din inchisoare si ai incerca sa iti vinzi anii pierduti cuiva acolo care doreste sa preia locul tau si sa-l ocupe mai departe. LAME! E un exit penibil.

Eu recunosc, activez experimental prin social media ca sa capat experienta in comunicare catre mase, intial mi-am facut blogul asta pentru personal branding dar am dat-o in diverse cu el, si tot asa. Totusi, in acelasi timp folosesc si eu componenta “Lame” a internetului…pur si simplu, pentru ca ma prinde. Cum sa nu pun eu online poze faine din ultima iesire? O sa primesc o gramada de “like”-uri pe ele.

Toti pacatuim.  Si nu avem incotro…ispita internetului e prea mare. Filmuletul asta pune punctul pe i la ce am scris io aici:

Ma duc sa-mi pun pozele din ultima tura la munte pe facebook.

Trackback | RSS La comentarii