Easy…
I wanna be free, just free….oh baby! Woooooo!
Si zbor. Totul e sa reusesc sa traiesc momentul, secunda asta care ma anima si-mi aminteste cat sunt de viu. Orice amintire despre trecut sau proiectare in viitor ma indeparteaza de la bucuria de a fi eu, acum, in hamacul confortabil al prezentului. Cum altfel sa te bucuri de viata daca n-o constientizezi? Dar asta nu inseamna neaparat libertate cat inseamna relaxare. O relaxare activa, care-ti permite sa zambesti si sa iei totul ca pe-o joaca din care pierzi sau castigi dupa regulile ei dar tu castigi de fiecare data cate ceva. Cel mai bine constientizezi prezentul si secunda atunci cand ai de-a face cu ea la modul fizic si anume in sporturi de viteza sau care necesita precizie in miscari. Dar cand reusesti sa construiesti in jurul prezentului si sa te si increzi in constructia asta lucrurile devin brusc mult mai simple. Toti suntem obisnuiti sa ne proiecteam aiurea in viitor. Cand esti in apa si nu stii sa inoti, in loc sa te misti firesc si sa iti folosesti apa in favoarea ta, te gandesti ca o sa te ineci si pleci din prezent aducandu-ti brusc finalul mai aproape si dai haotic din maini si picioare. La fel si cand esti la inaltimi ametitoare… ti-e teama de o cadere iminenta in loc sa te bucuri de cei 20 centimetrii pe care-ti stau talpile. Cand inveti sa-ti stapanesti frica si tracul senzatiile devin sublime. Fie ca esti in centrul atentiei a 200 de necunoscuti sau singur, ultimul din sala de asteptare la dentist. Urcand exemplele la etaje superioare in piramida stupiditatea sta la tot pasul… nevoia de bani si goana dupa ei dar mai ales ceea ce iti doresti sa faci cu ei in viitor te fac sa pupi in cur sefii sau sa induri situatii tipic romanesti. ”ce invidios o sa fie X cand o sa afle ce plasma mi-am luat!” Te lasi ghidat de etapele urmatoare si uiti s-o mai traiesti pe cea actuala.
E firesc sa te gandesti la viitor, sa visezi, sa faci planuri, sa imaginezi chestii. Fara viitor nu ar mai exista idei bune, sau precautie. Dar cred ca nu exista niciun drog mai satisfacator si mai greu de obtinut decat secunda. Sunt fascinat de oamenii pe care-i vad traind-o, si ma straduiesc din rasputeri sa ma intalnesc cat mai des cu senzatia asta unica de Yuuuuhuuuuu!
Pana la urma, cum zicea un contemporan, surfer de meserie:
on a life boat
sailing home
with our drunken hearts
and tired bones
well i just take one last look around
yeah, and everyplace feels like a familiar town
Numai ca reusesti sa te simti ca acasa doar atunci cand iti faci liniste in creier si iti faci fiecare loc drag si pe oamenii de acolo fratii tai. Probabil ca suna imposibil dar nu zice nimeni ca tot ce e posibil e si corect.
Cineva spunea ca a te tot gandi la viitor inseamna o lipsa cronica in a-ti imagina prezentul, iar astfel pierzi ceea ce numesti tu “secunda”. Intr-adevar, a fi acolo sus si a respira liber, imbratisand cuprinderile care te cuprind este primul pas si poate decisiv. Insa lucrurile nu trebuie sa ramana aici, intotdeauna trebuie sa ne dorim mai mult decat un sport, decat senzatie, decat secunda… trebuie sa ne dorim minutele, orele, lunile si anii. Sa ne imaginam timpul in imensitatea lui ca pe secunda, sa il gandim si sa ne bucuram de el, for we are so fuckin’ alive. Oare cum am putea face asta? Si eu ma intreb… si ce-am ales sa fac e sa-mi raspund de fiecare data altfel, iar astfel viata imi e frumoasa, relaxata si … libera!
Sper ca mi-a fost inteles mesajul :P
zise el de colo ;)) o stii pe-aia cu a nomad i will remain for life in love with distant and uncharted places. suntem acolo