De ce aleg Romania?
Am citit ce scria o amica pe blogul ei si mi-a revenit pofta de scris pe blog. Am vazut ca exista o campanie marca Lume Buna insa nu campania in sine e fascinanta cat faptul ca sunt oameni care subscriu si care vad fiecare in felul lor jumatatea plina a paharului. E fain sa intalnesti oameni frumosi care gandesc si care isi sustin optimismul 
Iar acum, depasind siroposeniile, sa-mi povestesc si eu fetishurile cu tara asta pentru ca de mult imi stateau pe varful degetelor.
1. Aleg Romania pentru ca aici ma simt cel mai Eu, dintre toate locurile pe unde am umblat. Desi dupa o excursie prin tari straine unde toate stau la linie aranjate si miroase a parfum, cand iei contact cu toate grosolaniile de pe aici parca te ia asa un pic depresia si vrei inapoi insa senzatia asta nu tine mai mult de o saptamana. Dupa ce trece mirajul incepe sa se aseze ca o manusa tot ce este specific tarii asteia si sa ma simt in elementul meu, sa simt ca pot sa fac aici orice imi propun si ca am la indemana absolut toate mijloacele si sprijinul de care am nevoie. Pana la urma, aici m-am nascut, sunt ca pestele in apa aici, si nu ma da nimeni afara.
2. Aleg Romania pentru ca este locul cel mai distractiv de pe planeta. Suntem o natie de mucaliti Morometi, niste personaje ambulante care nu doar ca avem umor, dar il ducem de multe ori la nivele de mare finete ori de josnica barbaritate, iar mediul ambiant este foarte propice pentru asa ceva. Nu mai intalnesti in tarile din jur asa un contrast echilibrat intre balcanism si latinitate, intre lene si creativitate intre noroi si termopane, intre manelopitzipoance si genialitate. Nu degeaba avem unicul cimitir vesel din lume la Sapanta, nu degeaba presedintele tarii este bun prieten cu presedintele tiganilor. Toate lucrurile astea pot fi extrem de savuroase daca stii cum sa le descoperi dulceata.
3. Aleg Romania pentru e vie si frumoasa. Traiesc aici intr-o explozie de culoare si energie. Ma tin ametit toate povestile noastre, traditiile, cantecele, noptile, femeile, berile vinul si tuica, muntii, padurile, apele, campiile, drumurile si in mod special caldura oamenilor. Da, asta e partea romantica a povestirii, cea in care la lumini de lumanare clipesc alene si soptesc tandru o declaratie … dar nah, nu pot sa ma dezic de dependenta mea de frumos si fara sa exagerez, aici exista din abundenta. Numai daca iau metroul o statie si ma minunez de zeci de ori la cate creaturi frumoase mi se perinda prin fata ochilor, ca sa nu mai zic de faptul ca daca vrei sa te implici in a crea ceva frumos nici nu trebuie sa zici de doua ori ca se pun toti de comun acord ca tu chiar trebuie sa faci asa ceva, si te trezesti in lumina reflectoarelor cu zeci de aplauze, nevoit sa duci la bun sfarsit ce ai inganat aproape in soapta ca ai vrea sa faci intr-o buna zi…
4. Ar mai fi un punct, cel mai important poate. E tara tuturor posibilitatilor. Ai libertatea sa experimentezi, sa gresesti si s-o iei de la capat, sa gasesti nise de piata ne-bantuite de nimeni, sa castigi bani usor, sa iesi oriunde in lume fara restrictii, sa te informezi sa spui ce ai pe suflet, chiar sa protestezi, sa te apropii de oameni cu toata increderea, sa fii sincer si inteligent, puternic si optimist. Nu prea e bine cand multi altii inteleg altfel libertatea pe care o au si isi acorda singuri dreptul de a fi badarani, prosti, de prost gust si de tot rasul insa si tu ai libertatea sa iti alegi ceea ce vrei sa te inconjoare.
