Hai sa fim un pic penibili

Postat la 27 Oct 2009 in categoria Rusine ca-s Roman

Dar de ce doar un pic? Hai sa fim de tot!

Avem asa: un popor de imbecili care cred ca mantuirea se obtine prin statul la coada, niste canoane bisericesti tocmai bune de asuprit babele si evenimente sfinte periodice. Cam tot ce trebuie pentru a organiza un eveniment BTL bisericesc in care: babele stau bulucite intre panouri si sunt manate ca vacile de jandarmi, centrul orasului vuieste de crizanteme si obiecte bisericesti, iar biserica, in speta jmecherii de preoti fac bani cu carul.

Intrebarea mea de om e urmatoarea: de ce sa stau la o coada 3 zile si 3 nopti cand pot sa nu stau? Adica moastele alea ale lui Sf Dumitru (care de altfel nu prea a fost Sfant daca citesti 2 randuri despre el - a omorat cu crucea la subrat) sunt acolo mereu. Daca sunt sfinte atunci ar trebui sa fie si cand nu e ziua lui. Singura explicatie care-mi vine in minte e ca ai putea sa te duci acolo ca sa faci networking. Adica e mediul perfect in care poti cunoaste oameni cu acelasi interes ca al tau si ai tot timpul din lume sa dezbati problema, schimbi carti de vizita, ID de mess contul de twitter si iti dai intalnire la slujba de duminica. Si tot in aceeasi nota cred ca e locul perfect pentru a-ti promova afacerea pentru ca detii atentia consumatorului foarte multe ore. Cum ar fi sa faci publicitate la http://www.ortodoxmall.ro/ cu un om sandvis care trece gol pe langa babe? Doar panoul si pielea. Eventual tipul sa fie si putin actor si sa faca un numar de genul “Lume lume!”. Le-ai da subiect de discutie pentru toata noaptea urmatoare.

Sa fim seriosi…  cred ca le place sa se automutileze. Le lipsesc cozile de pe vremea comunismului. Daca nu ii dai romanului o cauza pentru care sa sufere, nu se mai simte fericit atunci cand scapa de ea. La fel ca ciobanul care se masturbeaza cu ciomagul pe butuc si se simte excelent cand da pe langa.

E trist. Pentru ca din pacate biserica a ramas cam ultimul instrument pe care il mai are tara asta in manipularea nesimtirii si a tupeului. Daca educatia a esuat, politia e corupta sau depasita, macar un Big Brother imaginar ar putea suplini lipsa de autoritate a parintilor, profesorilor si “organelor” abilitate.  Religia noastra e o mascarada trista care promoveaza exagerat si macabru niste proceduri si valori materiale si uita de cele mai multe ori sa se ingrijeasca de ceea ce o defineste: spiritualitatea.

Putin creier oameni buni!

later edit: ati vazut colectia de toamna iarna de la Trinity Design?

5 si-au dat cu parerea

wordcamp09

Postat la 22 Sep 2009 in categoria In lume

Ce am aflat eu la wordcamp09:

bbPress - Forum
BackPress - Framework
P2 - WP theme
Web Factor => hosting 1E/luna
Photoblog - blog de nisa foto
WP Super Cache - WP plugin
color scheme generator
elegantthemes.com weblogtoolscollection.com smashingmagazine.com - neste grei …cine nu-i stie?
wordpress.org/extend/themes/ - au niste conditii tehnice destul de dure pt a-ti lista temele wp
Alex Buga - si-a dat tema WP unui muzeu
teme codate in zen - n-am auzit niciodata de asa ceva…
Framework WP vs lucru pe tema default vs scris cod de la zero? Dezbatere interesanta… se pare ca lumea tinde catre ultima varianta.
ecostin zice ca feedburner pro e the best. Nu-l contrazic.
BookBlog e un proiect cam de bun gust. Andrei Rosca e foarte tanar. Demonstratie excelenta ca pt succes nu ai nevoie de o solutie scumpa ci de oameni de calitate cu care te apuci sa schimbi si lumea daca vrei

blogu.lu sunt baietasi. se pricep bine de tot si sunt si pasionati de munte. unul din ei confectioneaza hamace pt prieteni.
NGINX ruleaza impreuna cu PHP FPM
scribu.net e genial dar nu un bun didact. da, taxonomiile te ajuta mult daca stii sa le folosesti.
De ce adica DAN - LUCIAN STEFANCU nu e un simplu blogeras cu gura mare. Dezvolta chestii faine cu WP si mai ales cu custom field-uri. Si e misto si pluginul sp2.ro. si ala care iti gasete contul hi5 atunci cand comentezi (nu-i gasesc link).
Subiectiv deseneaza cu Xara
Appchain.com are pluginul ala dragut cu da-mi o bere. Pacat ca nu se trage linie din cand in cand ca sa se aplice in real life ca sa se reseteze counterul.

Restul care au vorbit sunt niste tristi. Mi-a placut blogul Avangate dar nu in mod deosebit si prezentarea Adrianei. Bla bla corporatist pentru diversi adormiti care au timp sa ii asculte… ca bani din blog, ca managerul scrie el nu echipa de PR…ca firma face customer service prin comenturi… ce somn dulce (:|

In concluzie: Wordcamp 09 destul de ok, asteptam cu interes WP 3.0 cel cu galerii si albume si pana atunci muncim cu drag si spor la noi chestii.

2 si-au dat cu parerea

S.ex. in urzici

Postat la 21 Sep 2009 in categoria Prin munti

M-am trezit intr-o zi, de fapt era cam noapte, pedaland pe bicicleta foarte grabit. Nu m-as fi trezit dar imi era foarte cald si nu stiam de ce transpir. Se facea ca ma grabeam foarte tare si se mai facea ca aveam in spate un ditai ruxacul, usor dar mare cat casa, de a carui umbra ma speriam periodic de cate ori treceam pe langa cate-un felinar. Era 4 jumate si eu pedalam frenetic.  Ma culcasem la 2 si dupa doar 2 ore de somn nici nu mai stiu cum mi-am aruncat chestii in ruxac si am iesit glont. In fine, ajung eu la Dady, las ciclomobilul si mergem impreuna la statia de masina pt ca deja RATB-ul a inviat. Mai bine zis el merge, eu alerg 2-3 pasi si merg 2-3. Exact ca un copil mic pe langa tacsu. Are asta o goana pe loc drept mai ceva ca mobra. Ca prin vis ajungem in gara, acolo hop-top ajung si Mati, Lesi si Ade, ne urcam in tren, nashul n-are nimic impotriva si hatz, smucitura aia celebra care te anunta ca “Pa Bucuresti infect” si-ti aduce aminte de vesnicul “Munte venim”.  Trenul era un ceva…rapid…care nu oprea dupa cum vor toti cascatii. Deci traseul nostru incepea sa se contureze vag. Sinaia…nu prea sunt vai misto…las ca vedem. Concluzia a fost simpla: mergem la Mati luam hamurile si coarda, ne dam putin pe stanca si de-acolo o luam pe-o vale nemarcata vedem acolo.

Si uite asa ne trezim noi in Sinaia cu noaptea in cap, fara mancare la noi… si fara planuri, nici macar fara sa verificam un site de meteo, ca avem chef sa alergam putin. Luam si mancare, luam si jucariile de catarat si ne punem pe alergat. Astia aveau mancarime la talpi… am reusit sa imi reglez pasul cu al lor abia dupa ce am trecut la cracii goi si eu.  Ajungem la stanca la Sf Ana, si incepem joaca.

Ma rog, aici am pozat mai mult decat sa ne cocotam, pt ca tehnica e departe de membrele noastre. Doar Dady si Mati mai misca ceva. Mancam noi si plecam finaly in sus, printr-o padure abrubta unde dam de un refugiu fain Sf Ana, si de un mic Firefox in carne si oase, nush ce versiune era. Oricum, era blanda si curioasa, chiar fotogenica si indrazneata. Dady era sa se aleaga nu niste turbare dar daca nu ar fi el cretin atunci cine? Facem si aici poze de haifaiv si plecam.

Ne intersectam in drumul forestier cu niste ATV-isti, MANEL-ari, BURTO-pensionari, unii ne intreaba cat mai e pana la Stana Regala, juma de ora li se pare o vesnicie…, ne punem parazapezile si incepem sa urcam pe Valea Pelesului.

Aici incepe se ni se intample ce am scris in titlu. Sport extrem. Catarare pura, vegetatie amazoniana, urzici virgine si suculente. Oriunde puneai mana, piciorul, ochiul, limba te piscai si injurai de mama focului. Durerea se imbina cu usturimea intr-un mod in care scarpinatul devenea inutil iar singura idee geniala era “mergi mai departe”.

Nu insist, si-asa vad ca postul devine lung…. Pe valea asta se gasesc afine, zmeura, mure… cat sa termini un sul intreg roz si cu textura catifelata… asa ca savuram cum se cuvine darurile naturii si zicem ca scufita Rosie “Ce-o fi  o fi”.  Dady gaseste undeva mai sus, o sanie intacta si decide s-o care cu el. Lesi gaseste si el un faras dar nu se multumeste cu atat si continua sa mai caute…asa ca norocul ii surade cu un craniu de oaie sa-i zicem moarta…desi radea.  Ca sa ii completeze zambetul gaseste si maxilarul dar cred ca era de la un model cu mai multe locuri de purici pt ca e de 2 ori mai mare decat craniul.

Ajungem noi sus, la Piatra Arsa, bem apa, mergem ca pe bulevard pe platou, si ne prostim la greu cu asfintitul.

Apoi decidem sa plecam spre Padina, de-a dreptul prin padure, ne zgariem de brazii care se incalcesc tot mai tare in intuneric ca sa nu ne lase sa trecem, refuzam sa ne aprindem frontalele pt ca inca mai e o lumina albastra foarte slaba care ne face brusc pe toti sa avem o revelatie. Baaaaaai! Suntem de-aiurea printr-o padure, rataciti, dar stim clar unde, liberi, de capul nostru, fara griji acasa, fara ora de sosire, fara planuri nereusite, fara frici inutile. Pur si simplu suntem, si savuram prezentul, respiram adanc si ne bucuram de aerul asta tomnatec, de inserare, de liniste, si de bucuria de a fi impreuna aici. Este wooooow, zuberb! Poetic dar al naibi de fain!

Ajungem si la Padina, intrarea triumfala cu sania in spate naste exclamatii: “Poate ca vor sa stea aici pana la iarna…” Mancam noi pana crapam cu 40 de roni…pret in care bem si cate 2 ceaiuri de caciula (cea mai eftina cabana din cate ezista) si plecam mai departe. Urcam inca 1 ora si dormim la refugiu.

A doua zi e cam trista. Suntem toti atinsi de febra musculara ce se va instala peste cateva zile…Acum e doar o senzatie de lene, pe care toti o neaga si o “domina” mental dar pe care nu e niciunul in stare s-o depaseasca fizic. E clar ca suntem toti rupti dupa goana nebuneasca de ieri, si dupa sedentarismul din oras. Asa ca ajungem la Omu cu mare sictir iar de acolo ca niste capre negre ne aruncam in gat pe Valea Cerbului pana la gura Diham…ca deh incepuse sa tune si nu mai aveam timp sa ne ratacim.

A urmat o febra de 4 zile, cu urlete la care se intorcea toata terasa inclusiv chelnerul atunci cand unul nu recunostea dar era strans de picior si cam atat. Ne-am ales cu multe poze, cred ca o sa facem niste desene animate din ele.

unul s-a incumetat sa comenteze

« Prev - Next »