Expuneri fotografice la F64

La invitația F64 am discutat cu Daniel Chindea despre fotografia comercială, clienți, provocări și campanii publicitare, într-o perioadă a promoțiilor și cadourilor: crăciunul 2017.


Ce urmează e discuția pusă pe teme. Fiecare fragment are minutul lui — linkul deschide înregistrarea exact acolo.

Ce înseamnă fotografie comercială

Prima întrebare, și cea la care răspunsul meu n-a fost cel așteptat.

Fotografie comercială înseamnă, pentru mine, a rezolva unui om o necesitate. Ești într-o postură nu neapărat de fotograf, cât de organizator, dirijor al unor resurse.

Nu executant. Îi pui unui om cap la cap niște piese de puzzle, astfel încât la final să iasă un întreg. Minutul 0:35

Asta nu exclude vânatul de momente. Am printre clienți destul sport, unde stai și aștepți — mai ales la tenis, unde e o luptă internă a sportivului cu el însuși, și satisfacția e mare când îl prinzi ori bucurându-se, ori fiind nervos. 1:48

Se mai caută fotografie?

Întrebarea era despre telefoane și aparate ieftine care fac imagini bune. Răspunsul: da, oricând. La nuntă omul zice că are și el aparat acasă, iar în fashion trendul e pe lumină naturală și cât mai puțină producție. Asta nu înseamnă că nu se mai cer campanii și afișe prin oraș. E Crăciunul — uită-te ce expun mall-urile.

Tot timpul e nevoie de oameni capabili să organizeze și să pună cap la cap resursele. Când vine un client la un studio foto, nu vine doar ca să-i apeși pe buton: are nevoie și de modele, și de lumini, și de styling — adică exact de partea de care agenția lui nu se ocupă. 3:43

Peștele în acvariu

Despre cât de mult te lasă clientul să lucrezi.

Sunt cazuri în care te zbați acolo ca un pește în acvariu. Ai atât, până aici, în brief. Mai vine și reprezentantul agenției, își mai spune și părerea, chiar începe să îți dea ție sfaturi despre cum e mai bine să pui luminile.

Și sunt clienți care au încredere, cu care construiești conceptul din timp, pe hârtie, și îl faci așa cum l-ai visat. Chiar și atunci, ce-ți imaginezi dinainte nu prea seamănă cu ce iese: depinde cine vine să machieze, cum pui luminile, ce stare ai avut în ziua aia. Trebuie să lași de la tine pe parcurs. 4:19

De unde începi, dacă vrei să intri în meseria asta

Din genul de fotografie care te împlinește. Pentru că brieful vine, momentele critice vin, și vei resimți același stres ca la un job de corporatist — moment în care te întrebi de ce te-ai mai făcut fotograf, dacă nici măcar nu crezi în ceea ce faci. 7:45

Întrebat concret cum ajungi la clienți, am dat un răspuns care sună a superstiție.

În momentul în care îți dorești foarte mult să faci un lucru, lucrurile încep să funcționeze.

M-am gândit într-o dimineață că aș vrea să fac și genul ăla de fotografie. Tot în dimineața aia m-a sunat cineva și m-a întrebat dacă fac așa ceva. N-o mai făcusem, dar chiar îmi doream. Restul e mai puțin spectaculos: teste, experimente și din gură în gură. Poți să nu fii încă un fotograf bun de produs, dar dacă auzi că un prieten își lansează un brand, te oferi să-i faci pozele și le folosești mai departe ca portofoliu. 8:52

Despre site-ul propriu am fost sincer: nu-mi e un instrument de vânzare. E util ca o carte de vizită — omul care intră vrea să te caute, să te verifice, să vadă că exiști. Pe atunci nici nu reușisem să încarc lucrările de peste an. 10:03

Seriozitatea bate prețul

Mai importantă decât un preț competitiv sau decât o calitate bună a produsului este seriozitatea și livrarea atunci când are el nevoie.

Dacă nu răspunzi la telefon pentru că ai uitat sau n-ai avut timp să editezi, pierzi clienți ușor. De aceea lucrez cu echipă: asistenții sunt și ei fotografi, fiindcă ai nevoie de multe ori să fii în mai multe locuri simultan. Tu ai un shooting, cineva are un eveniment și are nevoie de o oră acolo — nu poți fi one man show. La ședințele mari, asistenții preiau la un moment dat controlul. 11:08

Cum am ajuns aici

Nu dinspre fotografie, ci dinspre site-uri.

Mi-am dat seama că e o penurie foarte mare de imagine. Nimeni nu era capabil să-mi ofere la timp textele și imaginile pentru site-urile pe care le construiam. Și am zis: e cazul să iau eu frâiele și să fac eu imaginea.

N-am avut niciun fel de boost financiar. Am făcut totul de la zero, am câștigat câte puțin și am investit înapoi în echipament și în know-how. 12:43

Echipamentul: important, dar al doilea

Ai nevoie de un echipament pe care să te bazezi și de unul de rezervă — în multe contracte backup-ul e scris explicit. Nu poți să vii la un eveniment și să zici că s-a stricat aparatul și îți pare rău. Dar, după părerea mea, cea mai importantă e lumina, înainte de echipament. 13:54

Am încercat la un moment dat să demonstrez că un aparat făcut pentru video poate ține și pe foto. N-am reușit: avea senzorul mic, se pixela la lumină puțină, iar la fotografia de produs am nevoie de detaliu în umbre și de claritate pentru print. La nuntă cerințele sunt altele — se tipărește rar mare, deci contează emoția, nu dimensiunea senzorului. 14:43

Vanitatea din piață

Întrebarea era dacă câștigă prețul cel mai mic. Nu e o lege, dar există vanitate.

Sunt clienți care preferă o ofertă de zece ori mai mare decât a ta doar pentru că este un nume și pentru că știu sigur că nu o să dea greș și că nu o să aibă emoții.

Concurența e mare. Primești o invitație la o licitație, participi și habar n-ai cine mai e acolo; după aia vezi pozele pe undeva și îți dai seama cine a luat proiectul. Cu toate astea, e loc pentru toată lumea. Și, oricum, cred că toți suntem fotografi comerciali — din moment ce faci și bani din fotografie, asta ești. Distincția reală e între a lucra cu persoane fizice și a lucra cu persoane juridice. 16:08

Ce împinge meseria din spate

Tehnologia și rețelele sociale. Chiar și emisiunea asta e un exemplu: i se zice podcast, dar e o producție video cu două camere și montaj, nu un MP3 de descărcat. Iar clienții cer din ce în ce mai des pastile scurte — filme cât mai puternice, în timp cât mai scurt. 18:15

Când mă fac mare

La final am povestit proiectul personal pe care voiam să-l lansez în iunie: o colecție de imagini care compară cum arătam când eram mici cu cum arătăm acum, fotografiați la locul unde lucrăm azi. Aceeași ipostază ca în poza de școală — cu coatele pe bancă, cu privirea în zare, spre un viitor pe care ni-l imaginam luminos.

Ce vrei să te faci când te faci mare? Aviator. Și am ajuns fotograf. Imaginea imită poza din copilărie, dar partea importantă e povestea și interviul audio atașat fiecărei fotografii — pentru că nu mă pot limita la o singură imagine. 19:51

De acolo ne hrănim și acolo suntem cu adevărat liberi.

Proiectele personale sunt lăsate mereu pe fundul sertarului din cauza celor comerciale. Dar în ele nu mai vezi lucrurile doar încastrate în lumini bune, cadraturi bune, culori frumoase. Poate îți place expresia cuiva. Ai nevoie și de asta în fotografie, nu doar de imagini perfect clare și la pixel. 21:51


Fișa discuției

Expuneri Fotografice · seria video a F64 · decembrie 2017 · 22 de minute.
Gazdă: Daniel Chindea. Subiectul episodului: fotografia comercială.

Înregistrarea integrală: canalul F64 pe YouTube.

Textul de mai sus e transcrierea discuției, așezată pe teme și curățată de repetițiile vorbirii libere. Fragmentele dintre ghilimele sunt spuse ca atare; minutele trimit în înregistrare, la locul lor.