Scriu postul asta ca sa ma laud: Mi-am luat CHITARA!

Ca un bun internaut ce sunt am aflat pe net de o super oferta la guitarshop, am studiat atent Ebay-ul, Amazonul, Youtube-ul…si am ajuns la concluzia ca orice jmecherie as face, nu pot gasi mai ieftin si mai aproape chitara asta. Nu scriu acum un review desi eu am dus lipsa de asa ceva cat am cautat-o pe net, poate mai tarziu dupa ce apuc s-o testez in toate modurile posibile. Tot ce vreau sa spun e ca e bijuteria asta e mai pretentioasa decat o prietena cicalitoare. Trebuie sa ii acorzi atentie, s-o atingi, sa o ingrijesti si bineinteles…sa te lauzi cu ea pentru ca suna absolut bestial!!!

De felul meu sunt imun la prostia romaneasca. Am obosit sa mai amendez ciucametii pentru ca mi-am dat seama ca sunt atat de multi incat mai bine vorbesc despre cei cu neuronii sanatosi pentru ca ii poti numara pe degete si chiar poti sa ii tii minte.

M-a apelat o zuza pe messenger adineauri, spunandu-mi ca a vazut blogul meu si ca are nevoie de ajutorul meu. Cum aici nu am lasat inca un contact, intrebarea fireasca a fost: “ce blog?”

- pe blogul tau, te faci ca nu stii?

-cu ce te pot ajuta?

-am nevoie de mai multe informatii despre proiectul Arctic.

La master am avut o mizerie de proiect de facut, o campanie de comunicare pe baza unui brief. Asa ca am luat in joaca tema impreuna cu cateva colege am decis rapid  repartizarea aberatiilor didactice cerute de profi. Cum tema trebuia predata rapid, am deschis un blog pe care l-am tinut sub parola “macara” si in care a scris fiecare in aceeasi noapte, in timp real in acelasi loc, partea lui de proiect ( la vremea aia nu exista google docs). Asadar proiectul a fost facut super usor, toate fetilii au stiut sa manuiasca un editor text, iar eu in joaca am imaginat si cateva idei in photoshop. Toate bune si frumoase, am predat tema, am luat nota…si dupa o vreme imi vine ideea geniala sa scot parola de la blog, ba chiar sa imi las acolo si adresa de mail gandind ca poate va ajuta pe cineva.

discutia cu zuza continua:

-  am vazut ca nu ai postat decat primele doua capitole. am nevoie de capitolul 3

- ai nevoie sa faci un copy paste adica?

- a nuuu…iti dai seama ca toata lumea stie de proiectul tau. il luam de pe referate.ro dar nu am suficient credit.

- si vrei sa il iei gratis de la mine…. mie ce imi iese la afacerea asta?

- pai sunt si eu o studenta…

Eu uitasem url-ul…asa ca m-am cautat si eu pe google, am dat click si surpriza, capitolul 3 era si el publicat, doar ca studenta nu stia sa navigheze in blog in articolele mai vechi, la pagina 2. So, i-am dat linkul, am pus-o sa promita ca imi va comunica nota si la final am facut-o blonda. Ea s-a ofuscat evident si mi-a zis ca nu imi multumeste pentru ca sunt rautacios.  Replica asta s-a concretizat in limitarea accesului la blog, cu aceeasi parola, iar saraca a protestat ca nu a apucat sa copieze. I-am urat succes si spor la lucru, sa puna mana sa creeze si sa lase “inspiratiile” de pe net, m-a balacarit ca am un kkt de proiect si ca ma simt atat de plin de mine pt el. The end.

Concluzie:

Hai sa facem treaba la misto, sa luam de la altii, ca daca ei au facut ceva si au avut succes nu are sens sa ne mai batem si noi capul. Hai sa nu ne mai pierdem timpul cercetand, intelegand ce avem de facut. Pana la urma tot ceea ce facem este de fatada pentru pacalirea autoritatii care ne-a constrans sa facem treaba. Acum e un prof plictisit (care nu mai are imaginatie sa mai schimbe temele de ani buni), la job e un sef idiot care nu intelege ca eu trebuie sa inot, sa stam pe youtube, hi5, pitipoanca si mess si cand ne plictisim sa iesim la o tigare. Dar daca se intampla sa ii placa cuiva ce am gasit gata facut la altii, iar ei nu stiu asta, tot meritul e al nostru. Hai Romania!

Ne scapa magazinele online de criza sau invers? Aceasta e intrebarea.

Nu am mai avut timp de povesti despre intalniri mondene si nici nu am simtit nevoia sa scriu ca am ascultat si eu ce s-a aberat la ultima editie DigiCafe organizata de F5. Oricum, este inutil, pentru ca am remarcat cu stupoare ca desi cafeneaua era plina de oameni direct interesati de subiect, singurii care s-au gasit sa comenteze pe tema e-commerce au fost doar cei din gasca aia de oameni cu gura mare care vorbesc mult pe twitter, scriu pe bloguri si formeaza opinii gresite, fara sa studieze prea mult inainte sa deschida gura. Si asa au facut si in cadrul discutiei cu pricina pentru ca meseria lor de bloger asta inseamna: sa vorbesti mult, nu conteaza ce.  Pe de alta parte invitatii de onoare care ar fi trebuit sa reprezinte autoritatea din domeniu si care ar fi trebuit sa zica lucrurilor pe nume, si-au atins pe deplin scopul: si-au facut reclama la greu propriilor servicii si afaceri (si da, in aceeasi oala e si colegul meu Cristi Darie si recunosc ca si eu as fi vorbit aceleasi stereotipuri ca el daca imi puneau microfonul in mana si reprezentam firma). Deci la ce bun sa comentezi o seara in care desi tema generala a discutiei avea un nume promitator, dar in care s-a aberat si s-a dat cu presupusul? Prefer sa imi fac treburile mele cat mai bine si ii las pe altii sa “analizeze” ce va face comertul electronic pe criza asta.

Ma amuz de multe ori cand ma sună câte-un amic şi i se simte în glas enervarea unor căutari şi incercari repetate la diverse nimicuri legate de net, webdesign sau lucruri asemanatoare. Şi pe mess mai primesc câte-o replică scurtă cu câte-o întrebare disperată. O sa fac acum un idiot FAQ la care o să tot adaug pe masură ce mai primesc întrebari stupide. Recunosc că şi eu am căutat singur până mi-au ieşit pe nas unele chestii… aşa că o să fac un serial, în care se vor regăsi inclusiv dobitocelile mele.

1. De ce nu pot sa deschid imaginea cu Image Ready? Zice că are nevoie de RGB 32 biti… De ce nu pot sa trag imaginea peste alta, ca layer nou in Photoshop?

R: Este gif nu? Du-te la image-mode si schimba din index in RGB.

2. Am dat in wordpress la permalinks sa imi faca linkurile domeniu/data/post/ si mi-a buşit site-ul. Nu mai merge decât prima pagină

R: Da permisiuni 777 la config.php din FTP si mai fa odată modificarea de la permalinks. Nu uita să schimbi inapoi in 644 după ce ţi-ai rezolvat treaba.

3. Ce sunt alea permisiuni 777?

R: Drepturi de scriere, citire, modificare dar nu te interesează asta. Just open un client FTP si click dreapta, properties, 777, ok.  Zi mersi ca nu te-am înjurat cu un CHMOD -rwxrwxrwx.

4. Cum salvez si eu o poză jpg la calitate foarte bună? I-am dat 12 in Photoshop si pe site se vede tot în ceaţă.

R: Te duci în CSS ori in HTML şi ai grijă ca dimensiunea setată acolo să fie exact cea a pozei. Redimensionarea browserului o face să se vadă aşa, nu calitatea jpg-ului.

5. Am activat Aksimet şi tot primesc spamuri la comentarii. Ce-i ăla API?

R: Păi e un număr. Fă-ţi un cont pe www.wordpress.com şi o să primeşti si tu unul…cu care ştii ce ai de făcut. Bagă-ţi-l în… căsuţa unde ţi-l cere.

6. Am instalat pluginul Fotobook pentru Wordpress şi nu îmi trage pozele de pe Facebook. Se conectează şi la final îmi dă o eroare:

Error 500 - Internal server error

Ein interner Fehler ist aufgetreten!
Bitte versuchen Sie es zu einem späteren Zeitpunkt.

R: Trebuie să scrii un o incantaţie magică în fisierul .htacces. Downloadează-l deschide-l cu un notepad şi scrie rândul ăsta în el:   AddType x-mapp-php5 .php Salvează-l şi suprascrie-l pe server.

7. Nu pot sa văd niciun fişier .htaccess pe server. Chiar ezistă aşa ceva?

R: Crede şi nu cerceta. Dacă foloseşti un FileZilla mai nou de 3.1 ai la Server optiunea “Force showing hidden files” Daca nu, se rezolvă aplicând nişte filtre, culmea de data asta de scoatere la iveală, nu de ascundere. Dar e mai uşor să foloseşti un client FTP care vede .htaccessul decât să te lăfăi în artificii. Ia vezi dacă nu cumva ai un client FTP si in cPanel, că ăla e imbecil dar le ştie pe toate de obicei. Şi pe urmă îţi instalezi şi tu un client FTP mai de doamne ajută.

Şi apropo de clientul FTP din cPanel:

8. Am gasit nişte foldere si fişiere dubioase pe server prima dată când am accesat serverul, şi nu vor să fie şterse.

R: Foloseşte clientul FTP din cPanel. Ai să vezi că ala e potent pentru problema ta.

To be continued…

O dimineata cainoasa de februarie. Ceata s-a plictisit si s-a asezat pe asfalt, imprietenindu-se cu pamantul umed de 5 cm de pe langa borduri si facand impreuna o mazga de toata frumusetea care se lipeste cu placere de parbrize si vopsele metalizate. In autobuz se aud mesaje sonore care anunta statiile si poeziile eterne care incep cu “Stimati calatori” ba chiar un ecran mare si frumos indica pozitionarea pe harta in timp real si numele strazilor din imprejurimi. Este cald si placut insa oamenii sunt aceeasi nespalati care calatoresc pe ruta asta de ani de zile. Sunt de 2 categorii: tigani tupeisti si zgomotosi pe care iti vine sa-i bati numai in dinti si oameni batrani si ingalati care calatoresc in galosi si izmene asa cum umbla si la ei in ograda. Ici colo mai vezi cate un student sau scolar care se uita in zare cu gandruile ratacite. Acum cativa ani daca iti suna telefonul mobil si indrazneai sa raspunzi se uitau la tine toti si te studiau din cap pana in picioare cu o privire dusmanoasa de genul: “ia uite-l si pe-asta. s-a ajuns, se da mare ca are celular” de iti era frica sa nu ti-o iei asa…far motiv. Azi nu mai sunt chiar asa de disperati cocalarii si negroteii care se suie plini de noroi pe adidasii de firma luati din mall. Ma abordeaza unul negru imbracat in alb ca un rapper de NY si scoate din buzunar un telefon cu clapeta si ma intreaba:

- Baiatu, cumperi un telefon?

- Nu multumesc. Nu am nevoie

- Da unde vand si eu telefonu asta?

- Nu stiu ma. Da-l si tu pe internet. Ce ma intrebi pe mine? (in ochii lui ii licareste o privire glorioasa, ceva de genul “da ba! cum de nu m-am gandit pana acum?”)

- Ma ajuti tu sa-l vand pe internet? (eu in gandul meu: cine m-o fi pus sa deschid gura?)

- Nu stiu ma, du-te cu el in targ, la piata, e treaba ta.

Ma mut din locul ala si hait! Dau peste alta surpriza. Un nene foarte popular, care glumeste cu femeile batrane care stau pe scaune cu sacosele pline de sticle de lapte si cu oamenii aia nebarbieriti si cu moaca de drojdier, controleaza de bilete sau abonamente. Cine n-are, da zece mii si cumpara bilet de la el. E atat de simplu! Toata lumea da cate 10 mii, ca pe vremuri la taxatoare. Oricum daca ar fi mers cu maxi-taxi era logic sa dea 1 RON. Adica… el e unul singur, iar infractori sunt toti, si se cunosc de atata vreme… cum ar fi sa ii dea pe toti jos si sa le faca proces verbal? E o imagine ca de nuvela… meseria asta de controlor parca e ceva cu care satul romanesc a trait de cand exista el, asa cum exista si veterinar, postas sau preot…asa exista si un controlor la linia asta preoraseneasca. Este omul ala care ii cunoaste pe toti si manipuleaza zvonurile si barfele. Resursa de media locala.

Arunc o privire pe fereastra. Autobuzul oprit in statie imi da ragazul sa clipesc de 2 ori si sa cred ca nu e adevarat ce vad. Un mare bolovan de beton, cat un trabant, trantit pe noroiul de peste bordura, o roaba cu cateva bare de fier-beton in ea, un baros si un betivan ratat cu un bonfaier in mana langa el. Cat de foame sa-ti fie sa tai fierul dintr-un bloc de beton de 2 pe 2? Pleaca autobuzul, in fuga vad o femeie cu un carucior de butelie care cara un butoi plin cu laturi sa-l verse la canalul de la sosea, si 2 copii trimisi de parinti la cismeaua de la sosea sa umple 2 bidoane cu apa. De jur imprejur numai vile impunatoare, undeva in spate pe straduta de unde vin astia (si n-au canalizare si apa curenta)…case acoperite cu carton bituminos. Se aude vocea aia de SF: Urmeaza statia, mai lipsea sa zica: suntem in Bucuresti in anul stelar 2009.

Ma dau jos, la semafor un BMW superb deschide usa si cad gratios pe asfalt un pachet de tigari si un pahar de cafea gol, dupa care demareaza cu scartzuri. In tramvai cu castile pe urechi si google reader pe telefon, umar la umar cu multa lume plictisita deja uit de tot ce ma inconjoara si intru in lumea mea. Parca pe masura ce ma apropii de centru, devin din ce in ce mai normal, si mai potrivit in context. Lumea in jurul meu devine mai amabila, o simpla atingere se lasa cu scuze explicite si zambete.

Observ foarte multe cravate, tinute sobre si elegante, priviri ale unor oameni cu ganduri si griji mai complexe decat imi pot eu imagina, si cu siguranta mult mai indepartate de capra vecinului.

In concluzie

Nu le poti cere oamenilor sa fie mai inteligenti decat sunt, mai simtiti, mai curati si mai respectuosi unul cu altul. Din pacate fiecare traieste dupa valorile pe care le-a capatat sau care sunt relevante in anturajul lui. E pacat ca suntem inca o tara comunista, ca distrugerea si vanzarea la fier vechi e un mod de viata, ca respectul pentru serviciile publice de transport se obtine cu japca, sau ca prostul care matura soselele noaptea ( las’ ca de-aia e platit) strange gunoaiele bastanilor.  Nu le poti cere sa nu mai puna atata valoare pe bunurile materiale si pe “ce zice lumea” si sa se mai uite si in jurul lor putin. Nu ai decat sa inchizi ochii, sa iti vezi de problemele tale si sa astepti si sa speri ca se vor schimba mentalitatile. Trist.

Pot sa spun ca feedul RSS venit de la Marketonline blogrum m-a invaluit de pasiune si spirit amoros… si prima data am clipit atent crezand ca undeva e vreo incurcatura. Probabil e o strategie originala de comunicare pentru sfantul Valentin… astept continuarea.

Florinel spune ca PC Garage se muta. Nimic de comentat, pare foarte logic, dar chiar nu se mai auzea nimic despre ei mai ales pe praful asta… cand toti se reorganizeaza.

Fungift intra in 2parale ocazie cu care ii salut pe Marius si pe Radu.  Sa fie cu incasari multe si la final cu bere! Sau ma rog, sa nu fie niciun final, dar sa curga totusi berea :))

Si una pe gustul meu daca tot am vorbit de IT&C si cadouri, un gadget inutil de inteligent care probabil ii face pe incepatori sa creada ca a canta la chitara e un Science Fiction.

LATER EDIT: Sunt un ignorant recunosc. Marketonline are concurs de povesti de despartire. Dar tot invadat ma simt de fluviul de tristete de pe RSS.

Deci ce zice legea 449/2003 si cum se aplica ea tine de desenele alea animate cu 2 stupid dogs. Check this out:

Nici nu facut bine ochi proiectelul 4arte si deja au pus de-un concurs cu editura Tritronic. Bravo Cristina! Numai vesti bune ai!

Am fost vineri la intalnirea initiata de Andrei si Liviu pentru incercarea de a coagula putin piata de comert electronic cu o asociatie care sa reprezinte magazinele online apartenente. Concluzia mea personala a fost: buna initiativa, grea incercare.  In coltul meu de masa am socializat cu Krumel si cu Radu,  Cristi,  Mihaela si imi cer scuze daca uneori nu am fost total atent la discutia aprinsa despre taxa de inscriere, proiecte…

Concluziile mele:

1. Democratia fara garduri da senzatia unei maini care se deseneaza pe cealalta.  Acel statut va pune lucrurile in ordine dar vineri seara eram o masa neomogena de oameni cu pareri. De cele mai multe ori diferite. Pe de alta parte o abordare mai in forta a problemei poate naste alte suspiciuni atata timp cat initiativa apartine unor consultanti ecommerce.

2. Nu am inteles foarte bine ce parere au magazinele despre apartenenta la o astfel de asociatie. Probabil ca nu vad in ANEC un beneficiu imediat, mai ales atat timp cat la discutia de vineri ANEC li se propunea sa dea bani ca sa angajeze un manager care bifeze membrii si sa ii raporteze si colegului contabil. Proiectele sunt bune insa si la cata lume de calitate era in seara de vineri sunt convins ca va iesi ceva de care toti aveam nevoie dar nu stiam cum se numeste. Evident ca la inceput lucrurile sunt mai anevoioase si pe alocuri amuzante… 30 de oameni la o masa lunga, cand am intrat nu intelegeam unde e mireasa.

3. Ar trebui sa se intample mai des intalniri ca asta. Ideile bune vin impreuna si nici cel mai sofisticat mediu online nu poate bate un face to face.

4. Cred ca pana la asociatii similare din tari straine am putea sa aruncam un ochi la noi in ograda la organizatii similare care reprezinta alte bresle pentru a intelege cum s-au format, cum s-au impus intre “meseriasi” si cum ii ajuta si de ce nu, le iau bani buni pe treaba asta. Una din ele este: UNTRR.